MECIPT este acronimul pentru „Mașina Electronică de Calcul a Institutului Politehnic Timișoara„. Acronimul s-a referit la trei calculatoare, numerotate 1, 2, respectiv 3.
MECIPT-1, pus în funcțiune în 1961, a fost un calculator de generația întâi, cu tuburi electronice, primul calculator electronic construit într-o universitate din România și al doilea din țară după CIFA-1 de la Institutul de Fizică Atomică–Măgurele. Calculatorul a fost folosit atât în procesul didactic, cât și pentru calculele necesare unor obiective cum au fost barajul Vidraru și pavilionul RomExpo.
Sursa: Wikipedia
MECIPT-2, pus în funcțiune în 1965, a fost un calculator de generația a doua, cu tranzistoare și memorie cu ferite. Calculatorul a fost construit pentru DSAPCB Timișoara și folosit de acesta pentru proiectări.
MECIPT-3 a fost un proiect care n-a mai fost finalizat integral. El urma să fie un calculator de generația a treia, însă imediat după lansarea proiectului România a achiziționat de la Compagnie internationale pour l’informatique licența calculatorului Iris 50, care a fost produs industrial sub denumirea de Felix C-256.
Sursa: Wikipedia
MECIPT - 1
Unitatea aritmetică și logică
Circuitele logice și registrele de lucru erau formate din porți și bistabili realizați cu triode.[17] Tensiunea pentru valoarea logică „0” era de 65 V, iar cea pentru valoarea logică „1” de 185 V.[18] Formatul instrucțiunilor era pe 15 biți, 5 biți pentru partea de comandă (codul instrucțiunii, care permitea deci un set de 32 de instrucțiuni cablate) și o singură adresă, pe 10 biți.[19]
Sursa: Wikipedia
Memoria
Performanțele acestor calculatoare erau dictate de memorie, care era pe un tambur magnetic. Aceasta a fost procurată din Ungaria, în urma „colaborării” — de fapt a solicitării de a primi fără plată[23][19] — cu prof. Győző Kovács (hu) un pionier al informaticii maghiare,[24] șeful Grupului de Cercetare pentru Cibernetică (maghiară Kibernetikai Kutató Csoport – KKCs) al Academiei Maghiare de Științe (hu/en) (MTA).[25]
Sursa: Wikipedia
Pupitrul de comandă
Pupitrul de comandă avea trei părți. Partea din stânga permitea efectuarea programelor pas cu pas, inclusiv pașii microprogramați, în vederea depanării. Partea centrală conținea instrumente de măsură a tensiunii de alimentare. Partea din dreapta afișa conținutul registrelor (memorie – M, instrucțiuni – RI, adresa instrucțiunii curente – RAI) și indicatorilor, cu ajutorul unor beculețe dublate de comutatoare. Beculețul aprins semnifica valoarea „1”, iar stins valoarea „0”.[22]
Sursa: Wikipedia
Periferice
Introducerea programelor (instrucțiunilor) și a datelor se făcea cu bandă perforată (en) cu 5 coloane, citită cu un cititor de bandă provenit de la un teleimprimator.[19][30] Pentru a evita conversiile, perforarea benzii nu se făcea în codul teleimprimatoarelor, ci direct în binar, o perforație corespunzând valorii „0”, iar lipsa ei valorii „1”.[31] Lățimea benzii fiind de 11/16„ (17,46 mm),[31] rola încăpea perfect în cutiile pentru bomboane „CIP”.[32]
Sursa: Wikipedia
